Lucia's Blog

Buna si bine ati venit! 

As vrea sa dedic acest blog tuturor oamenilor care au un vis neimplinit, acelor oameni care inca traiesc in spatele unei cariere care nu-i implineste,  si care seara, cand pun capul pe perna, adorm cu un gust amar....

Eu am fost un copil normal, provenit dintr-o familie normala, nimic iesit din comun. Nu am excelat in vreun domeniu, nu m-a intrebat nimeni, din cate imi amintesc: ce vrei sa te faci cand vei fi mare? Din contra, am oscilat in cei 12 ani de scoala, intre a deveni ambasadoarea Romaniei in Japonia sau mai tarziu, a deveni avocat. Nu mi-a iesit nici una nici alta, dar am ajuns la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, unde am invatat Engleza-Japoneza.

Apoi, ca mutli altii, am ajuns intr-o multinationala facand Logistica. Frumos, nu? Nimic din ce am visat, invatat, nu m-a pregatit pentru Logistica. Mirajul multinationalelor in 2004 a luat mintile tuturor. Daca nu faceai parte dintr-una erai un looser. Numai acolo se puneau bazele viitoarei lumi, doar acolo faceai call-uri, meeting-uri, mergeai in business trip-uri si mai ales in team buildinguri!!!

Dar eu, eu una m-am dezmeticit dupa vreo trei ani si-am inceput sa visez frumos. Mi-am adus aminte ca in scoala generala imi placea sa pictez; ca aveam un profesor de desen, care era si director la Muzeul de arta vizuala din Galati si care, ne chema de trei ori pe saptamana la muzeu, unde ne invata sa pictam in timp ce ne canta la pian.

I-am uitat numele, nu mai stiu nici cum arata, insa imi aduc aminte ca avea par alb si ne vorbea cu o voce calda. Acolo eram fericita, nu-mi mai trebuia nimic, tot ce-mi doream era sa pictez.

Apoi am vrut sa fac croitorie, si m-am inscris la Casa Pionierului, unde aveam masini de cusut, dar surpriza, nu aveam nici un alt fel de material. Asa ca ne dadeau foi albe, pe care ne invatau cum sa tragem in linie dreapta, dar fara ata.

Mi-am adus aminte ca in liceu ma enerva foarte tare faptul ca toate fetele aveau cam aceleasi haine. Intr-un oras de provincie nu prea aveai mare varietate si oricum o dadeai tot erau doua-trei fete imbracate la fel ca tine. Asa ca ma duceam la raioanele de copii, ca tot eram slaba ca un tar, si imi luam de acolo haine. Veneam cu ele acasa si le mai modificam si apoi imi etalam tinutele la scoala, mandra tare de tot. N-a durat prea mult si s-a dus si asta de rapa, ca deh, au aflat fetele secretul si s-a umplut scoala de "uniforme" de la raionul de copii.

Sursa foto: http://www.freeimages.com

Va urma....

Left Continue shopping
Your Order

You have no items in your cart